Mi-am făcut blog.
Mi-am făcut blog pentru că mi-a ajuns cuțitul la os, pentru că m-am săturat de ceea ce văd in jurul meu, fără să pot schimba nimic. Mi-am făcut blog pentru că am ajuns la concluzia că oamenii sunt problema, nu sistemul, care este prost gândit de către oameni și care poate fi schimbat tot de către ei.
Eu cred în educație, în bun-simț și în onoare, flori rare în grădina românească a ultimilor ani. Cred că oamenii pot fi învățați și corectați, dar că nu li se insuflă dorința de a învăța și de a se perfecționa. Cred că omul face școala și nu școala pe om și am întâlnit oameni cu școală pe care nu aș da doi bani și oameni fără școală în fața cărora mi-aș scoate pălăria virtuală. Bineînțeles, și viceversa este valabilă.
Am stat în România și eram nemulțumită de ea. Am plecat din România și eram nemulțumită de ea. M-am întors aici și sentimentele mele nu s-au schimbat. Ba mai mult, am adus cu mine și pe cineva pentru care România era o pată albă pe o hartă a Europei, o țară despre care nu știa mai nimic; așa că am ajuns, prin ochii lui, să văd România mult mai obiectiv și mai detașat. Iar acum sunt de-a dreptul indignată!
Am un copil care crește aici și care nu știe nimic despre lumea înconjurătoare. Acum descoperă, acum vede, acum învață... iar ceea ce învață ea vreau să fie bunul-simț și onoarea. De aceea mi-am făcut blog, ca să citești și tu și să înveți ceva și poate să mă înveți, la rândul tău, ceva ce nu știu încă. Dar să fie ceva folositor și bun, pentru că am văzut deja ce înseamnă firea umană în vremuri de invidie, nepăsare și prostie și nu mai vreau să învăț despre ele.
Nu dețin niciun adevăr universal și nici vreo cheie a cunoașterii, iar ceea ce exprim aici sunt doar păreri proprii, izvorâte din experiența mea, care poate fi limitată. Dar eu asta văd și asta simt și te rog să respecți punctul meu de vedere.
Cunosc oameni minunați și oameni mizerabili. Mă voi plânge de cei din urmă și îi voi lăuda pe cei dintâi. Dacă ești într-una dintre aceste categorii, mă adresez și ție.
Dacă nu îți place ce scriu sau felul în care spun ceea ce spun, ești liber să citești altceva. Nu am nevoie de comentarii injurioase sau de jigniri aleatorii, DE ASTA am ajuns să scriu acest blog. Nu îmi da mai mult material de comentat, am deja destul.
Dacă îți place ceea ce scriu, dă mai departe, poate profită și alții. E pe gratis, așa cum ne place nouă, românilor. Veniți de luați, ca să zic așa.
Mi-am făcut blog pentru că mi-a ajuns cuțitul la os, pentru că m-am săturat de ceea ce văd in jurul meu, fără să pot schimba nimic. Mi-am făcut blog pentru că am ajuns la concluzia că oamenii sunt problema, nu sistemul, care este prost gândit de către oameni și care poate fi schimbat tot de către ei.
Eu cred în educație, în bun-simț și în onoare, flori rare în grădina românească a ultimilor ani. Cred că oamenii pot fi învățați și corectați, dar că nu li se insuflă dorința de a învăța și de a se perfecționa. Cred că omul face școala și nu școala pe om și am întâlnit oameni cu școală pe care nu aș da doi bani și oameni fără școală în fața cărora mi-aș scoate pălăria virtuală. Bineînțeles, și viceversa este valabilă.
Am stat în România și eram nemulțumită de ea. Am plecat din România și eram nemulțumită de ea. M-am întors aici și sentimentele mele nu s-au schimbat. Ba mai mult, am adus cu mine și pe cineva pentru care România era o pată albă pe o hartă a Europei, o țară despre care nu știa mai nimic; așa că am ajuns, prin ochii lui, să văd România mult mai obiectiv și mai detașat. Iar acum sunt de-a dreptul indignată!
Am un copil care crește aici și care nu știe nimic despre lumea înconjurătoare. Acum descoperă, acum vede, acum învață... iar ceea ce învață ea vreau să fie bunul-simț și onoarea. De aceea mi-am făcut blog, ca să citești și tu și să înveți ceva și poate să mă înveți, la rândul tău, ceva ce nu știu încă. Dar să fie ceva folositor și bun, pentru că am văzut deja ce înseamnă firea umană în vremuri de invidie, nepăsare și prostie și nu mai vreau să învăț despre ele.
Nu dețin niciun adevăr universal și nici vreo cheie a cunoașterii, iar ceea ce exprim aici sunt doar păreri proprii, izvorâte din experiența mea, care poate fi limitată. Dar eu asta văd și asta simt și te rog să respecți punctul meu de vedere.
Cunosc oameni minunați și oameni mizerabili. Mă voi plânge de cei din urmă și îi voi lăuda pe cei dintâi. Dacă ești într-una dintre aceste categorii, mă adresez și ție.
Dacă nu îți place ce scriu sau felul în care spun ceea ce spun, ești liber să citești altceva. Nu am nevoie de comentarii injurioase sau de jigniri aleatorii, DE ASTA am ajuns să scriu acest blog. Nu îmi da mai mult material de comentat, am deja destul.
Dacă îți place ceea ce scriu, dă mai departe, poate profită și alții. E pe gratis, așa cum ne place nouă, românilor. Veniți de luați, ca să zic așa.